Metode alternative pentru a găsi un loc de muncă

Firma unde lucrai te-a dat afară sperând să scape de faliment. Tu ai banuit că lucrurile nu-s chiar roz şi ţi-ai pregătit cv-ul pe vreo patru situri dedicate, dar de câteva luni nu te sună nimeni. Stai acasă şi începi să te simţi inutil şi deprimat, începi să te gândeşti că n-ai să-ţi mai găseşti de lucru vreodată dacă te iei după ce auzi la tv.

Ce-i de făcut?

Umple plămânii cu oxigen şi apucă-te de căutat activ. Rămâi senin, scenariul de mai sus l-am păţit şi eu şi în două luni mi-am găsit utilitatea, chiar dacă nu a fost chiar uşor.

Ce înseamnă căutare activă?

În primul rând, căutarea pasivă e când tu stai şi aştepţi să te caute cei care au nevoie de tine. Aplicarea la joburi tot în categoria căutării pasive intră, pentru că toţi ceilalţi (contracandidaţii tăi) fac aşa. Tu trebuie să ieşi în evidenţă, să te diferenţiezi de ceilalţi (probabil auzi tot timpul lucrul ăsta, dar în situaţia dată chiar trebuie să faci ceva), să acţionezi cum poţi ca cineva de la jobul pe care-l doreşti să îţi acorde o şansă. Din punctul meu de vedere, căutarea activă a unui loc de muncă o reprezintă o suită de acţiuni pe care le faci încercând să fii observat de cineva (fie el angajator sau recrutor) pentru a-ţi îndeplini scopul – să fii angajat.

Cum pot să caut activ un job?

Am adunat aici câteva lucruri pe care le-am făcut cu succes sau nu, lista poate fi completată cu ce îţi mai vine în minte, câtă vreme este urmărit obiectivul final.

  • Cumpără CV Premium. Unele situri de joburi au această opţiune, ca cv-ul tău să fie evidenţiat şi afişat înaintea celorlalţi aplicanţi. Este aproximativ 50 de ron pe lună, dar îţi dă o şansă în plus, pe care nu trebuie să o pierzi. (Eu am fost sunat o dată când am aplicat cu cv premium)
  • Contactează persoane (influente) pe care le cunoşti. Nu-i atât de greu pe cât pare, trebuie doar să faci o listă şi să îţi faci curaj. Ai un profesor de la facultate cu care ai rămas în relaţii bune? Cunoşti un patron/director/angajat de la vreo firmă unde crezi că ai putea avea un loc? Ai un fost coleg de serviciu sau facultate care lucrează unde ţi-ar plăcea şi ţie? Ia-ţi inima în dinţi şi dă un telefon sau mergi acolo. Nu pe email, ci o metodă de comunicare “live”.
  • Contactează firma folosind formularul de contact de pe site. Ai văzut un job care te-ar prinde, ai aplicat la el, ce faci mai departe? Încerci să vezi ce persoane cunoşti din firma respectivă. Poţi încerca pe LinkedIn, Facebook sau alte reţele sociale unde ai cont, cauţi pe Google, suni un prieten. Apoi le trimiţi un mesaj folosind formularul de contact de pe site, scriind în câteva rânduri ce-i cu tine şi ce vrei de la ei. (Eu am stabilit o întalnire folosind metoda asta – ca antreprenor însă, nu ca angajat)
  • Contactează persoanele de decizie. Scriind un mesaj scurt şi la obiect pe LinkedIn, în cererea de adăugare la contacte, ai toate şansele să fii observat de cine trebuie – mai ales dacă patronul este străin. Dacă ai un cont gratuit pe LinkedIn, după ce găseşti persoana care te interesează trimite-i o cerere de adăugare la contacte ca Friend (nu Other, că trebuie să introduci adresa de email pe care probabil n-o ai). Dacă tot îţi cere adresa de email, vezi în ce grupuri este înscrisă persoana, te înscrii şi tu, şi apoi la întrebarea Where do you know? alegi Groups. Spaţiul pe care îl ai la Personal note este suficient să te prezinţi în 6-7 rânduri şi să spui ce vrei. (Eu am primit răspuns în 30 de minute de la ceo-ul unui grup financiar internaţional şi tot pe LinkedIn am deschis discuţia cu proprietarul firmei unde lucrez acum.)
  • Trimite cv-ul la agenţii de recrutare. Vezi întâi dacă au sedii în oraşul tău şi apoi trimite-le un mesaj cu cv-ul ataşat. Asta este lista pe care am adunat-o eu: brainspotting.ro, manpower.ro, lugera.ro, consulteam.ro, accenture.com, excon.ro, bmr.ro, freemarkonsult.com, temax.ro, antal.ro. (În urma mailului am fost chemat la Excon să dau nişte teste pentru un job care nu prea părea real, dar n-am vrut să ratez o şansă)

În concluzie, nu lăsa sistemul să se ocupe de căutarea jobului pentru tine, implică-te direct, mai ales folosind reţeaua de cunoştinţe şi urmărind fiecare job în parte. Din toate joburile pe care le vezi şi la care crezi că te-ai potrivi alege maxim 5 şi apoi concentrează-te pe fiecare din ele, în ordinea descrescătoare a importanţei pentru tine. Şi încă un lucru.. baftă la angajat!


Eficienţa la pătrat

Vorbeam zilele trecute cu un prieten care-mi descria o afacere bună în domeniul stomatologic: o cunoştinţă comună şi-a făcut un cabinet frumos, dotat cu radiologie şi altele necesare unui business decent. La noi, cam ăsta este nivelul maxim la care poate ajunge un business individual: să ai echipamentele necesare pentru a-ţi face treaba, ajutat de 1-2 colaboratori.

Aceeaşi poveste i-o spusese prietenul meu unei rude din State, antreprenor de succes, care i-a pus următoarea întrebare: “Acesta este nivelul maxim la care poate ajunge tipul ăsta de afacere în România?”. Răspunsul evident, care mi-a venit instantaneu şi mie a fost: “cam da, asta-i tot ce poţi face la noi”.

Ei bine, nivelul de top pe care un liber profesionist care lucrează în domeniul medical în SUA îl reprezintă acelaşi cabinet, cu 10 (zece) scaune stomatologice, cu 2-3 colaboratori, la care să lucrezi singur. Consternare. Cum? Să lucrezi singur la 10 scaune când unul singur îţi ocupă tot timpul?

Acesta este nivelul maxim de eficienţă din SUA şi după o scurtă perioadă de familiarizare cu ideea mi se pare foarte realizabil şi la noi. Ce presupune asta?

  1. un soft specializat care să facă programările în funcţie de complexitatea şi durata taskurilor
  2. un operator pentru respectivul soft
  3. 1-2 colaboratori care să facă acţiunile mai puţin importante: instalare, anestezie, etc

În felul ăsta fiecare face ce ştie mai bine: activităţile care necesită mai puţină experienţă vor fi făcute de colaboratori (probabil, conform principiului lui Pareto, activităţile astea banale consumă 80% din timp) iar specialistul (medic în cazul nostru) se concentrează pe lucrurile cele mai importante.

Titlul postului este “Eficienţa la pătrat”, însă dacă facem un calcul simplu de la 1 scaun stomatologic ocupat la 10 rezultă că targetul pe care respectivul medic ar trebui să-l aibă este de 10 (zece) ori mai ridicat decat cel din prezent (un scaun ocupat în permanenţă).

E o surpriză să realizezi că folosind aproape acelaşi timp disponibil obţii doar 10% din rezultatele pe care le-ai putea obţine.

Dacă lărgim aria de aplicaţie a acestui concept, putem considera că avocaţii sunt în aceeaşi situaţie, consultanţii de orice fel, notarii (ei mi se pare ca aşa funcţionează deja) şi sunt sigur că mai putem adăuga alte domenii la care se pretează abordarea.

Acum, thinking big şi acting small, în lumina revelaţiilor din acest post, ce ar trebui să schimbi în activitatea ta ca să fie într-adevăr eficientă?

Înmulţeşte cu 5-10-15 numărul de clienţi actuali, păstrează acelaşi număr de oameni implicaţi, identifică echipamentele care te-ar ajuta să creşti productivitatea şi mai departe.. magie :) .


Programatori vs oameni

Ideea pentru textul ăsta mi-a venit după discuţia cu un programator care mi-a fost recomandat drept “beton” şi în timpul interviului nu a reuşit să încheie o singură propoziţie, de fraze nu mai zic. Concluzia pe scurt: nici nu are importanţă.

După zecile de interviuri pe care le-am ţinut în ultimii ani am observat o diferenţă majoră între candidaţii pentru joburile din IT, în special programatori şi oamenii (aşa-zis) normali, pentru joburi non-it. Primul lucru care îţi sare în ochi este (de regulă) lipsa exerciţiului de comunicare directă, faţă în faţă. Probabil se adaugă şi emoţiile momentului, căci nu mergi în fiecare zi la interviu (doar dacă eşti interviofil :) , însă dacă nu acorzi suficientă atenţie candidatului rişti să gândeşti “abia e în stare să lege două cuvinte, cum o să ducă un proiect la final?”. În acelaşi timp, o primă impresie plăcută o fac cei care aplică pentru joburi mai “umane” sau au lucrat în alt domeniu, lucru care-i în favoarea lor şi în defavoarea finalităţii interviului. O persoană care comunică mai bine nu este neaparat un angajat mai eficient. Situaţia asta din urmă e o particularizare a erorii Warren Harding.

Soluţia? e simplu: acorzi mai mult timp citirii CV-ului şi nu te întinzi la discuţii despre vreme. Când treci pe tărâm familiar deja lucrurile merg altfel. Dacă ai dubii, următorul pas e să obţii referinţe de la foşti angajatori ceea ce nu-i aşa greu, cei din Iaşi oricum ne cam cunoaştem, nu-i asa Remus, Dragos, Alex, George? :)

În concluzie, e utilă o separare mentală a cerinţelor de comunicare pentru joburile tehnice, mai puţine discuţii generale, de prezentare şi mai mult la obiect.


Tu cum motivezi angajaţii?

Petreceri, excursie la munte, coborâre în rapel, traininguri fără număr. Astea-s la îndemâna tuturor şi singurul scop e de liniştire a conştiinţei: “uite ce multe fac pentru angajaţi!”. Te-ai întrebat vreodată dacă oamenii chiar vor să meargă la petreceri, au chef de excursia ta în creierii munţilor sau vor să stea cu familia, îi interesează măcar un pic trainingul ăla sau îl consideră o inutilitate totală? Mă îndoiesc că-s mulţi care răspund “Da” la întrebarea asta.

Un set de întrebări pentru manageri (pe lângă cele de evaluare a locului de muncă) pe care le consider relevante pentru nivelul de motivare:

  1. Când omul vine la tine cu o problemă, îl laşi să plece sau dai ochii peste cap şi spui: “mhhh dar nu puteai să spui şi tu din timp?”
  2. De Paşti sau Crăciun dai măcar o felicitare şi un accesoriu simbolic sau o abureşti că a plouat pe Lună sau e criză în Uganda?
  3. Spui măcar o dată pe săptămână cuiva care şi-a făcut treaba bine: “Bravo!” ?
  4. Când intri în birou se face deodată linişte sau toată lumea e relaxată în continuare?
  5. Dacă s-a făcut o greşeală încerci să găseşti soluţii sau cauţi până în pânzele albe vinovaţii?
  6. Te-ai întrebat vreodată de ce îţi pleacă oamenii din echipă (şi să faci ceva în privinţa asta) sau mergi pe principiul “nimeni nu e de neînlocuit”?

Ce cred oamenii că motivează versus ce motivează de fapt, asta e dihotomia.


Cât de bine ştii Word?

“Word? Foarte bine, îl folosesc în fiecare zi.” Acesta este răspunsul pe care-l primeam de la studenţii mei înainte de a începe laboratoarele de Word. Probabil e răspunsul pe care îl dă oricine a scris un document mai lung de o pagină. Dar lucrurile nu stau chiar aşa.

Ca să faceţi o evaluare a nivelului MS Word încercaţi să răspundeţi la întrebările/acţiunile următoare:

  1. Cum setaţi header şi footer diferit pentru paginile pare / impare şi pentru prima pagină?
  2. Cum creaţi cuprinsul unui document? Cum setaţi fonturi diferite pentru titlurile şi subtitlurile din cuprins?
  3. Cum faceţi ca un titlu să stea împreună cu paragraful următor de text, chiar dacă e final de pagină?
  4. Cum afişaţi media a 5 celule dintr-un tabel, cu valori numerice (în Word)?
  5. Cum parolaţi un document Word?
  6. Creaţi un stil pentru titlul de capitol care să înceapă întotdeauna în pagină nouă.
  7. Cum numerotaţi automat toate figurile din document şi creaţi cuprinsul de imagini?
  8. Separaţi cu o linie orizontală footerul paginii de conţinutul acesteia şi introduceţi numărul de pagini din document şi numărul paginii curente.
  9. Introduceţi în subsolul paginii numele şi prenumele, astfel: numele aliniat stânga iar prenumele aliniat dreapta, pe aceeaşi linie.
  10. Aveţi un paragraf scris cu MAJUSCULE. Cum îl transformaţi automat în litere mici?
  11. Cum aplicaţi un stil (dacă nu ştiţi ce-i stilul nu are rost să citiţi întrebările astea) folosit într-un paragraf pe un alt paragraf, fără a avea deschisă caseta Stiluri şi Formatare?
  12. Cum încadraţi un paragraf într-o casetă de fundal gri cu contur negru?
  13. Cum numerotaţi automat titlurile dintr-un document cu o cifră (2.), iar subtitlurile cu două cifre (2.3)?
  14. Creaţi un stil numit Subtitlu care să se afle la 2.5 cm de stânga paginii iar paragraful următor să înceapă la 1 cm distanţă.
  15. Cum schimbaţi unitatea de măsură din Word, din inch în cm sau invers?

Dacă la majoritatea aţi ştiut.. e bine. Dacă nu, mâna pe carte! :)