Atrași în mirajul rezultatelor rapide, am ajuns cu toții să credem că oricare dintre noi poate crea orice, și iese mult, prost și fără rost.

Tehnic este corect: tehnologia permite acum, mai ușor ca niciodată, să transformăm o idee într-o aplicație.

Istoria ne spune însă că progresul societății a apărut odată cu diviziunea muncii. În Avuția Națiunilor (1776), Adam Smith spune că “cea mai mare îmbunătățire a puterilor productive ale muncii pare să fi fost efectul diviziunii muncii”.

Revenind la crearea de aplicații, o aplicație reușită se obține prin corelarea rezultatelor individuale ale unor specialiști, nu prin amplificarea abilităților unui singur individ.

De aceea există roluri specializate, product owner, business analyst, arhitect, inginer, tester, și procese specializate, controlul surselor, metodologii de lucru, procese de testare, procese de deployment, precum și concepte umbrelă peste acestea: system design, scalabilitate, securitate.

În Era AI, învățăm să instalăm Visual Studio, de care am auzit prima dată într-un webinar de AI, ca să creăm agenți care orchestrează agenți care publică pe social media compilații din postările zilei anterioare de pe Reddit.

Asta în loc să ne preocupăm să devenim mai buni în specializarea noastră și să contractăm un furnizor sau partener în domeniile pe care nu le cunoaștem.

Despre ce consider eu că e o abordare sănătoasă a diviziunii muncii în Era AI detaliez în modulul gratuit „95% din Investițiile în AI eșuează. Cum să fii în cei 5%“. Ca să nu cazi în capcana „a zis X sau Y că pot face de toate, deci fac și eu, și apoi mă întreb de ce a ieșit prost”.