Pe noi, românii, ne încurcă cultura să scriem prompturi bune.
Sunt sigur că nu ți-a spus nimeni asta, așa că îți spun eu.
Avem câteva trăsături culturale, studiate de un om de știință în anii ’80 și confirmate în zilele noastre, care ne împiedică să avem o relație normală de lucru cu inteligența artificială.
Prima trăsătură este distanța față de putere. Pe scala dintre egalitate și supunere față de autoritate, suntem la 90%. Asta înseamnă că, statistic, luăm de bună orice informație vine de la o sursă de autoritate. De exemplu, dăm credit răspunsurilor sigure și ferme ale sistemelor AI, chiar și când spun aberații.
A doua trăsătură este apropierea de colectivism și distanțarea față de individualism. „Să fie bine, să nu fie rău” e o exemplificare trist de adevărată. Concret, chiar dacă un răspuns AI nu ne mulțumește, îl acceptăm așa. Doar n-o să ne certăm cu AI-ul care le știe pe toate, ca un om mare.
Mai sunt două trăsături care ne încurcă și mai mult în interacțiunea cu AI-ul, plus ce avem de făcut ca să depășim în mod conștient acest handicap cultural, vorbesc despre ele în curs.
Dacă vrei să înțelegi de ce majoritatea investițiilor în AI eșuează și ce trebuie să faci diferit ca să fii în cei 5% care reușesc, am făcut un modul gratuit exact pe tema asta, îl găsești la mine în profil.
